Bulgaria – Cabana Chumerna, 12 – 13 februarie 2011

Vineri pe la 22:00 cand incercam sa ma hotarasc ce film clasic sa urmaresc Debbie Does Dallas sau Deep si numai stiu cum ma suna Babau sa ma intrebe de sanatate si imi propune o tura in Bulgaria. Nu stau mult sa ma gandesc, las filmele pt alta data si incep sa impachetez.
Dimineata pe la 7 ma intalnesc cu Babau, mergem sa o luam pe Lollek de la Unirea si apoi ne indreptam catre Bacea si Raluca. Pe drum eu si Babau incingem o discutie aprinsa despre lame. Lame de ras nu lamele lui Harciogu`
In drum spre granita fetele incep sa dezbata care sunt cei mai sexy barbati Si nu vorbeau despre cei din Urs ca aia erau déjà cu ele in masina ci despre cei de la Hollywood. Le-am lasat sa viseze.

La granita eu si Bacea suntem dezamagiti ca nu ne pun stampile in pasaport mai ales ca eu nu am nici una. Ajungem la Veliko Tarnovo parcam masina si pornim sa cautam exchange-uri si bancomate apoi ne infiintam la pizzeria Tempo unde comandam salate bulgaresti si diverse specialitati.
Ne pornim iar la drum. Mihaela vorbeste tot drumul si o innebuneste de cap pe Raluca care mai are putin si o strange de gat. Intr-un final ajungem la Miykovtsi unde Babau si Bacea sunt de parere sa pornim pe traseu desi e ora 15 dar noi ceilalti nu prea suntem convinsi ca este  cea mai buna idée. Este destul de tarziu, traseul  este necunoscut si nici nu stim cat de bine e marcat. In plus Mihaela este inca in perioada de recuperare si nu poate merge repede, drumul pana la cabana dureaza vreo 3 ore iar mie nu prea imi surade sa repet experienta din Lotrului cand am plecat tarziu pe traseu si am dormit in padure.
Dupa cateva parlamentari decidem sa plecam cu masina spre cabana chiar daca asta inseamna sa ocolim masivul. Numai ca socoteala noastra nu se potriveste si descoperim in curand ca drumul pe care il credeam asfaltat arata ca un drum forestier plin de hartoape. La un moment dat oprim masina sa consultam Gps-ul si harta rutiera si ne trezim claxonati din spate in mijlocul pustietatii de un Cielo cu numere bulgaresti. Le facem semne sa opreasca si ii intrebam daca ne indreptam bine spre Cabana Chumerna. Bulgarii, cinci la numar se uita la noi, ne numara (gagicile) si apoi ne confirma ca mergem in directia buna. Ne lasa impresia ca si daca ii intrebam de Caracal tot la fel ne-ar fi raspuns si ne asteptam sa ii gasim dupa 2-3 curbe cu masina pusa de-a curmezisul drumului si batele scoase. Nu e asa. Sunt oameni de treaba si chiar opresc la intersectia cu drumul care duce spre cabana ca sa ne indice pe unde sa o luam.
Scapam de hartoape si continuam pe un drum asfaltat. Mai sunt 9 km pana la cabana conform indicatoarelor dar ultimii 2 sunt mai dificili pentru ca drumul e inca acoperit cu zapada inghetata  asa ca Babau continua singur iar fetele si cu mine facem ultimii km pe jos.
Ajungem la cabana unde constatam ca nu avem cum sa ne intelegem cu cabanierii, acestia nestiind altceva decat bulgara si rusa. Noroc cu un pustiulica care probabil se juca Medal Of Honor in timpul liber si mai stia cateva cuvinte. Pe Babau il apuca cheful de negociat si incepe sa se tocmeasca cu cabanierii, noroc cu Bacea  ca ii taie elanul ca astfel ne scotea de la 60 de leva pe camera la vreo 500. No sixty, five hundred is good price.
Cabana care si-a trait anii de glorie probabil prin 80 e facuta in stilul cabanelor de ski de la noi fiind destul de mare. Noi am stat intr-un fel de apartament cu 2 camere unde erau 6 paturi metalice. Are incalzire centralizata si geamuri termopan, grupul sanitar este la parter iar sala de mese este destul de mare.
Reusim prin mai mult prin semne sa comandam ceva de mancare iar Babau chiar comanda niste vin fiert dar numai dupa ce deseneaza pe hartie o cana aburind. Preturile sunt foarte mici. O cutie de bere Zagorka e 2 leva, un ceai e 0.5, cartofii prajiti costa 1.5 iar carnatii, micii bulgaresti si chiftelele costa 1.5-2 leva.
Este destul de multa lume la cabana. O parte dintre ei sunt veniti la ski desi nu prea mai este zapada altii sunt pur si simplu veniti sa ia o gura de aer curat. Cei mai multi sunt trecuti de prima tinerete.
A doua zi ne trezim decisi sa urcam pe varf asa ca mancam rapid, bagam bagajele in masina si plecam  voiosi spre Vf. Chumerna. Nu avem mult de mers, cam 20 de minute.
Pe varf se afla o unitate militara care la prima vedere pare abandonata dar pe masura ce ne apropiem zarim un caine care se agita in curtea ei iar cand ajungem langa gard ne intampina un soldat imbracat in haine civile care ne face semn sa nu pozam nimic. Fetele se baga in seama cu el si acesta le indica precum Vladut toate varfurile si localitatile care se zareau.
Nu zabovim prea mult pe varf, facem niste poze, stam cateva minute tolaniti la soare si apoi plecam spre masina.
In timp ce cobor trec pe langa un nene mai in varsta si ii zic mai mult soptit un buna ziua la care el imi raspunde tot cu un buna ziua in limba romana. Nici nu apuc sa ridic spranceana ca imi mai pune niste intrebari intr-o romana impecabila. Aflu cu surprindere ca nu este roman ci bulgar din Veliko Tarnovo si ca a invatat de mic romaneste. Il intrebam pe care drum sa o luam la intoarcere cu masina pt ca nu mai vrem sa mergem prin hartoape si dupa ce ne lumineaza ne luam la revedere si pornim spre granita.
Oprim masina la o belvedere frumoasa deasupra orasului Tvarditsa, ne dezmortim facem cateva poze, admiram peisajul si plecam mai departe. La intrarea in localitate, la poarta unui bar ne intampina o sculptura in marime naturala a unui drac care se tinea cu ambele maini de penisul in erectie. Scuipam in san si trecem rapid pe langa el.
La iesirea din oras mai facem o oprire ca sa consultam harta si GPS-ul si avem parte de o noua surpriza. Un mosulica bulgar recunoaste nr de la masina ca fiind din Braila si mai mult decat atat il cheama pe un alt mosulica care ne intampina cu un “Bine ati venit”. Schimbam cateva vorbe in romana cu el si apoi plecam mai departe spre Veliko Tarnovo.
Ajungem in oras, cutreieram cateva stradute apoi ne indreptam spre restaurantul la care am mancat si sambata si unde spre surprinderea noastra ne intalnim si cu Eugen si cu Mirela dar si cu patronul salii la care merge Lollek sa catere.
Babau ii dezvaluie chelneritei blonde ca suntem dintr-un far away kingdom si o intreaba daca nu ar vrea sa ne duca ea acasa cu masina ca sa bea si el un pic. Drept urmare portia lui de Jaggermeister e  redusa la jumate.
Mancam bine, platim, ne luam la revedere de la Eugen si de la Mirela si apoi plecam sa ne mai plimbam putin prin oras. Incheiem plimbarea vizitand un magazin de jucarii. Plec contrariat ca pe un perete intreg erau jucarii de toate formele, marimile si culorile, toate pentru fete in timp ce pentru baieti abia daca se gaseau 3-4. Discriminare!
In drum spre granita oprim in toate benzinariile intalnite ca sa cumparam un stiker oval cu indicativul rutier la Bulgariei dar nu gasim pe nicaieri. Gasim in schimb unul cu RO in prima benzinarie de la noi.
Pana sa trecem granite mai facem o oprire si la Ruse la Carrefour de unde ne aprovizionam cu dulceata de trandafiri si diverse alte chestii bulgaresti.
Ajung seara pe la 11 acasa, despachetez, impachetez la loc si a doua zi la 6 dimineata o tai spre mare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *