Bucegi, Cabana Malaiesti, 17-18 ianuarie 2009

Ianuarie, tura “traditionala” la Malaiesti. Se anuntasera mai multi (20 si ceva) dar din motive care mai de care au dat bir cu fugitii (printre care si Vladimir, racit-cobza). Cei 20 de negri mititei au ramas… 17 (eu, Stefan Pre2, Ice, Bogdan Vet si Alisa – cu trenul, Osmoza cu masina, Cristi Chelu – cu masina, Monica, Ioni si Mircea – masina din dotare, Danutii si Alinuta – tot cu masina, Mihai Busteni si 3 prieteni extremisti ai Osmozei, cu catelusa Labrador – Cara).

Poze Cabana Malaiesti – 17-18 ianuarie 2009

Vineri ne suna Mihai Busteni impacientat ca ninge serios la munte, intrebandu-ne daca mai venim, dar Vladimir deja scanase site-urile meteo si aflase ca in weekend va fi frumos… ceea ce s-a si intamplat.
Ajungem cu trenul la 10 in Busteni, ne intalnim cu Osmoza care ne ia – pe mine si pe Alisa – pana la Gura Diham. Baietii pleaca pe jos si ne regrupam la Gura Diham. Ceilalti cu masinile erau deja la Gura Diham. Aici Osmoza se impotmoleste un pic in zapada, dar o scoatem repede din bucluc. Cristi Chelu si Osmoza plecau de la munte direct la intalnire regionala, respectiv Cluj si se  plangeau ca si-au uitat costumul, geaca, "sosetele lycra" pentru cizme… "e greu sa iti faci 2 bagaje pentru lucruri diferite in acelasi timp".
Pe la 11 si un sfert ne urnim si noi pe traseu. Vremea este buna, fulguieste usor si este soare, asa ca pe la 1 suntem la Cabana Diham. Bem un ceai, stam la palavre si pe la 2 plecam spre Malaiesti, pe indicator: 4 ore pe timp de iarna.
La prima panta ne depaseste un grup de elevi cu dom’ profesor, iar dom’ profesor da un exemplu pozitiv si “se da cu farasul” la vale, transformand poteca in tobogan… Degeaba i-am sfatuit eu si Ice sa adopte abordarea clasica… sustineau ca e singura metoda de a ajunge in vale.
Intre timp, pe la 1 ajunsesera la Malaiesti dinspre Rasnov Monica, Ioni si Mircica. O rog pe Monica sa vorbeasca cu cabanierul sa ne dea o camera ca vine potopul… ce folos, pana la urma tot in Anexa am ajuns…
Ajungem la Malaiesti pe inserat, dupa 3 ore si ceva. Incercam sa facem focul si brusc se lasa o ceata groasa in Anexa. Discutam cu cabanierul, trimite pe cineva sa faca din nou focul, aerisim… solutia: nu iese fum fara foc, deci am scos tot jarul din soba. Intre timp, lumea joaca carti, sta la palavre si bea vin fiert, nimanui nu-i vine sa mearga la culcare. Pe la 10 si ceva ne urnim cu greu. Anexa era deja frigider, mirosul de fum persista inca… Osmoza vine din sala de mese cu “bomba” ca in Anexa anul trecut ar fi murit 7 dintr-o lovitura… si adormim zgribuliti urandu-ne somn (de veci) usor si dandu-ne sfaturi in ce pozitii sa adormim (in caz de inghet sa incapem in cosciug).
Ne trezeste telefonul Monicai la 4, nimeni nu-si recunoaste alarma, si suna… si suna…
Pe la 9 ne facem curaj sa iesim din saci – cine a avut inspiratia sa si-i aduca (Mihai l-a lasat acasa ca doar venea la cabana), mancam ceva si dupa o scurta sedinta hotaram sa ii platim cabanierului jumatate din suma. Este de acord cu hotararea noastra si plecam spre casa la 10.35. La Cabana Diham mai bem un ceai,  povestind traditii de la inmormantare si pe la 2 facem poza de grup si plecam, soferii spre Gura Diham, iar eu, Ice, Mihai Busteni, Alisa si Bogdan Vet spre Azuga, Osmoza sugerandu-ne ca poate dam de urs. Brazii erau impodobiti de sarbatoare cu chiciura si trosneau sub greutatea zapezii, zapada buna, nu ne afundam prea tare in ea. Urcam si pe Varful Grecu (1416m), batea vantul, dar nu era ceata si privelistea a meritat toate acele de pe fata.
Pe la 16.50 suntem deja in gara, ne luam bilete si plecam in cautarea unei cofetarii. Deja se insera, era mai frig si cofetaria era inchisa. Mihai o ia inainte pe o straduta care mie si lui Ice nu ne dadea nicio speranta si tot mergem noi asa vreo 10 minute pana ajungem in fata unei pizzerii-cofetarii. Era cald inauntru, servire ireprosabila, ne-au intrebat la cat avem tren si ne-au servit promt. Ajungem in gara  la timp, acceleratul de Timisoara a avut intarziere doar 10 minute. Tot povestind nici nu stiu cand s-a facut ora 21 si eram in Gara de Nord.
Osmoza, bine ca te-ai muscat de limba ca nu ne-am intalnit cu Mos Martin. 🙂

Ture faine!
Ancuta

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *