Balaureala prin Baiului – 01.02.2009

  Ora 4.30 dimineata si telefonul imi suna insistent sa ma trezesc. Deabia pe la 5 ma dau jos din pat, imi fac in graba rucsacul, sun la taxi si iata-ma in gara, unde ma intalnesc cu restul grupului. Timpul pana la destinatia noastra, Sinaia, s-a scurs aproape fara sa ne dam seama eu dormind, Vladut citind din cartea lui de geografie, restul lumii schimband impresii si impreuna ascultand clasa de copii galagiosi urcati in Ploiesti impreuna cu doamna profesoara…

  Si in sfarsit ajungem in Sinaia, unde ne intalnim cu Mihai Busteni. Grupul astfel intregit, traversam liniile de tren si intram in traseu marcat punct albastru, catre cabana Piscul Cainelui (inchisa, proprietate privata). Ajungem la o portiune mai abrupta (pe care Vladut o declara portiunea de traseu care nu i-a placut niciodata), pe care o urcam fiecare dupa ritmul lui, antrenament etc. Eu personal m-am poticnit rau pe acolo, dar nu mai spuneti la nimeni.

  In sfarsit iesim in golul alpin si incepand de aici se lasa ceata care nu ne-a parasit pe tot parcursul traseului. Continuam sa urcam  pe culme pana pe Varful Piscul Cainelui. In partea dreapta, atunci cand se ridica ceata, se putea distinge stana de pe Piscul Cainelui;  ne odihnim putin pe varf, apoi pornim pe creasta Baiului catre Vf Baiul Mare. Din pacate ceata nu ne-a parasite nici o clipa, se juca cu noi, devenind densa, apoi se risipea brusc, ca apoi sa revina, acoperind toate privelistile din jur.
 


  Parasim si varful deja impartiti in doua mici grupulete, in functie de ritmul de mers. Cei care au mers in fata, sub indrumarea lui Vladutz (prefer sa ma exprim asa), au pornit catre curba de nivel, spre dreapta….. noi cei care veneam din urma, ne-am intalnit cu 3 baieti (pe care restul grupului nu i-au observat probabil din cauza cetii), care veneau din partea stanga a curbei de nivel, si care vroiau sa coboare in Sinaia. I-am sfatuit sa merga pe urmele noastre, era singurul lucru npe care il puteau face, avand in vedere ceata deasa. Desi ar fi trebuit sa optam pentru traseul prin stanga curbei de nivel, pe unde venise grupul  care vroia sa coboare in Sinaia, ne-am luat si noi dupa urmele celor din fata, traversand Saua Baiului si Saua Baiutul. Pe culmea Zamora ne intalnim cu restul grupului si coboram pe drumul forestier ce trecea pe langa canton Zamora.

  De data aceasta am mers impreuna, pentru ca evident se intunecase. Am pornit pe drum forestier, pe poteca “marcata” de urme de urs si lup, noroc ca ceata care ne-a urmarit pe tot parcursul traversarii golului alpin ne-a parasit la intrarea in padure. O data intrati in padure, am pornit instrumentele de facut galagie din dotare: telefoane, fluieras, vocea lui Vladut:D. Cam dupa o ora si ceva de mers prin padure, coboram in Poiana Tapului, ne infigem in statia de autobuz de unde ne ia un nene cu microbuzul care mergea direct la Bucuresti. Dupa un somnic binemeritat de vreo 2 ore jumate, ajungem in buc si ne risipim fiecare pe la cashile noastre . In seara aceea toata lumea care a participat la tura avea status la mess ceva de genul “ Back alive from Baiului”.
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *